Bunicul Iosif de la Mitropolie!

Astăzi, se împlinesc 113 ani de când Mitropolitul Iosif Naniescu,  a trecut la Domnul. Cunoscut pentru dragostea și dăruirea sa pentru Dumnezeu, mitropolitul Iosif, a încercat de-a lungul vieții sale, să urmeze și să respecte întru totul modelul Mântuitorului Iisus Hristos  și poruncile Sale, pentru a dobândi mântuirea, nu numai pe cea personală ci și pe cea a păstoriților săi. Numit, de asemenea, Iosif cel milostiv și sfânt, Mitropolitul Iosif Naniescu, a rămas în amintirea tuturor oamenilor vremii, un om și păstor de o bunătate extraordinară,un mângâietor de suflete ce și-a dedicat și jertfit întreaga viața pentru a se pune în  slujba aproapelui și pentru a fi vrednic următor ale poruncilor Mântuitorului Iisus Hristos făcându-și viața altar de jerfă și tămâie binemirositoare. Mare erudit și am putea spune ctitor al bibliotecii Academiei Române, căreia i-a donat 10000 de cărți și manuscrise, Mitropolitul Iosif, și-a păstrat smerenia și a continuat până la obștescul sfârșit, opera de ctitorire al sufletelor și opera filantropică, fiind un model pentru toți preoții, ierarhii dar și pentru toți păstoriții, cărora le-a fost îndrumător duhovnicesc.

Prieten cu Sfânta Paracheva cea mult milostivă, Mitropolitul Iosif, căreia i-a fost slujitor devotat, și-a însușit mari virtuți, urmându-i exempul, iar evlavia poporului dreptcredincios nu a rămas indiferentă și l-a „canonizat” deja, numindu-l Iosif cel sfânt și milostiv , deși, chiar dacă există un dosar de canonizare, deocamdată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe nu l-a declarat în mod oficial Sfânt.
Bucurie mare îmi cuprinde sufletul, văzând că în zilele noastre, poporul dreptcredincios nu și-a uitat păstorul duhovnicesc și după pelerinajul de la Sfânta Parascheva, mormântul Miropolitului Iosif, ce se află în partea sudică a Catedralei Mitropolitane, ctitoria sa, este al doilea loc de pelerinaj din Iași, asta pentru că zilnic, sute de oameni vin să îi aducă un omagiu și rugăciunile lor, chiar dacă in momentul de față, accesul la mormântul Mitropolitului este îngreunat de lucrările ce se săvârșesc în jurul Catedralei.  De asemenea, a fost oficiată Sfânta Liturghie, săvârșită de către Preasfințul Calinic Botoșăneanul și slujba parastasului, adusă ca prinos de mulțumire și veșnică amintire pentru Bunicul Iosif de la Mitropolie!

13 12 11

Spor în toate cele bune!

 

Sfânta Evanghelie pe înțelesul copiilor!!!!

Luni, 26 ianuarie a.c., de la ora 16.30, la Librăria DOXOLOGIA din Iași, Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei va lansa o carte eveniment: Sfânta Evanghelie pe înțelesul copiilor” cu ilustrații unice în peisajul editorial actual, ilustrații asemănătoare cu manuscrisul miniat.

Editura DOXOLOGIA a pregătit un eveniment special pentru a marca lansarea pe piață a unei cărți deosebite din toate punctele de vedere: „Sfânta Evanghelie pe înțelesul copiilor”. Astfel, pe 26 ianuarie, de la ora 16.30, la Librăria DOXOLOGIA (din Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 14, Iași), publicul ieșean se va întâlni cu artiștii Gabriel Poenaru și Dionis Spătaru (autorii miniaturilor și cei care au lucrat la adaptarea textului), dar și cu alți invitați surpriză.

Sfânta Evanghelie pe înțelesul copiilor” este o lucrare care îşi trage seva din două izvoare excepţionale care au influenţat pozitiv cursul umanităţii: textul Sfintei Scripturi, care a fost adaptat pentru a deveni, pe cât se poate, accesibil copiilor, şi manuscrisul miniat, rafinata artă care stă la baza cărţii ilustrate, aşa cum o ştim astăzi.

Faptul că această carte apare la Editura DOXOLOGIA, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nu este deloc o întâmplare, ea făcând legătura între ilustraţia de carte contemporană şi miniatura cu care un artist desăvârşit precum Gavriil Uric împodobea în anul 1429 Tetraevangheliarul de la Neamțu, una dintre cele mai frumoase lucrări de miniatură care au ieşit din atelierele europene ale acelei perioade atât de înfloritoare şi în ceea ce priveşte artele frumoase.

„Sfânta Evanghelie pe înțelesul copiilor” face parte, împreună cu alte cărţi ilustrate de Gabriel Poenaru şi Dionis Spătaru, primii care au reintrodus în spaţiul editorial românesc de după 1989 ideea de ilustraţie asemănătoare cu manuscrisul miniat, dintr-un proiect mai amplu de editare de carte pentru copii.

Publicul prezent la eveniment se va putea bucura și de o miniexpoziție  cu cele mai frumoase ilustrații asemănătoare cu manuscrisul miniat realizate pentru volumul care va fi lansat.

Parteneri media ai evenimentului: Portalul Doxologia.ro, Ziarul Lumina – Ediția de Moldova, Radio Trinitas, TVR Iași.

Sursă: Doxologia

Blue Monday!!!

Voi nu sunteți Blue?

Pentru cei ce nu știu, astăzi sărbătorim Blue Monday, ziua cea mai depresivă din cursul BM-Logounui an calendaristic, asta după spusele unui celebru psiholog britanic pe nume Cliff Arnall. Acesta , după ce și-a stors bine creierașul îmbibat cu multe studii și inteligență ieșită din comun, a lansat în anul 2005 o teorie matematică extraordinară, prin intermediul căreia poate determina cele mai îngrozitoare zile ale anului. Și a făcut omulețul nostru un calcul minuțios și a reieșit, că a treia zi de luni, din prima lună calendaristică, respectiv ianuarie, este cea mai deprimantă zi din an. Deci, în consecință, astăzi, 19 ianuarie, este cea mai deprimantă și depresivă zi din anul 2015. Sincer, mă amuză copios acest studiu și pe această cale, îi mulțumesc domnului psiholog Arnall că a reușit să mă binedispină, pentru că eram un pic stresat din cauza examenului pe care trebuie să îl susțin la dogmatică. Pe de altă parte, tind să înclin un pic spre această teorie, deoarece luna ianuarie, este luna Stresiunii pentru studenți, dar cred că luna februarie va fi declarată luna Fericirii și a Petrecerilor, după ce se vor termina examenele. Așa că trebuie să ridicăm fruntea sus și să luptăm în continuare, pentru a rezista încercărilor din vâltoarea vieții. Propun ca mâine să fie declarată ziua Zâmbetului pentru a contracara efectele Blue Monday. Voi ce ziceți?

Sursă imagine
Spor în toate cele bune!!!

Eminescu, veșnic în inimile noastre!

Astăzi, toată suflarea românească ar trebui să aducă un mic omagiu marelui poet Mihai Eminescu, cel ce a fost numit pentru prima dată Luceafărul Poeziei Românești de către tânărul Elie Cristea,  cel avea să devină mai târziu, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.  Au curs râuri de cerneală și sper că vor mai curge, atât despre opera sa cât și despre viața sa tumultuoasă și din păcate atât de scurtă. De asemenea, sper, că peste ani, poeziile sale vor fi în continuare vii în inimile noastre și ale urmașilor noștri, că vor mai fi incluse în programele școlare și mireasma poeziei eminesciene să fie în continuare prezentă în inimile tuturor îndrăgostiților. Cuvintele mele sunt sărace însă izvorâte din inimă, și de aceea, îndemn pe toți să ducem mai departe numele și opera acestui mare poet, și de ce nu să îl păstrăm veșnic în inimile noastre!

Redau în continuare o poezie dragă,  ca o mică ofrandă adusă acestui geniu de neegalat al poeziei românești.

Eminescu

ÎNVIEREA

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în trătajul străvechii evanghelii.
C-un muc în mâini moşneagul cu barbă că zăpadă,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în lupta cu vecinică viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi pradă.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi;
„Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de viete.
Nimica înainte-ţi e omul că un fulg,
S-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg”.
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte,
Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte,
Deodată-n negre ziduri lumina da năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
Cântări şi laude’nălţăm,
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri
Plecaţi-va neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”

Spor în toate cele bune!!!

Pro sau contra Charlie?

Cu toții am văzut zilele acestea haosul care s-a instaurat zilele acestea pe străzile Parisului și de ce nu, o Europă ce tremură de frică din cauza extremiștilor musulmani. Deja internetul și site-urile de socializare sunt  împărțite în două tabere: Je suis Charlie și Je ne suis pas Charlie. Vedem acum urmările libertății  de exprimare înțeleasă greșit și cum mintea umană  poate cădea foarte ușor în extreme. Mă înfioară gândul, că pe stradă poate trece pe lângă mine un om cu o mitralieră Kalashnikov de asalt și că ar putea avea posibilitatea să deschidă focul și să ucidă persoane la întâmplare sau premeditat, însă poate fi și aceasta o formă a libertății de exprimare, înțeleasă  desigur greșit. Știm cu toții de la ce a pornit tot acest haos, de la faptul că niște jurnaliști protejați de dreptul pentru libera exprimare liberă a presei și-au permis să ia în râs un simbol al religiei musulmane și anume profetul Mahomed. Există o tendință la nivel mondial de discreditare a religiilor, a cultelor religioase și a Bisericii Ortodoxe în cazul țării noastre. Știut este și faptul că atunci când nu prea mai sunt știri cancan și numai bune pentru audiență , jurnaliștii se apucă și scriu ce știu ei mai bine adică să discrediteze anumite instituții, simboluri sociale și religioase, iar în cazul nostru caricaturizarea Profetului Mahomed simbol al religiei musulmane de către acești ziariști profesioniști care și-au exprimat liber părerea. Însă cu ce preț, ce au reușit de fapt să facă? Au reușit să instige mințile bolnave ale unor fanatici religioși, și-au atras moartea și au transformat conflictul dintre Europa și extremiștii musulmani într-un butoi de pulbere ce stă gata gata să explodeze într-un mare Jihad sau Război Sfânt.
Cred că nimeni nu și-ar dori să revină în perioada comunistă în care libertatea de exprimare era oprimată însă cred că jurnaliștii în general ar trebuie să aibă o anumită limită de bun simț în ceea ce privește această libertate de exprimare, gândindu-se de două ori când scriu un articol ce ar putea să lezeze convingerile și simbolurile a milioane de oameni cum în cazul de față comunitatea musulmană. Sincer să fiu, condamn acești oameni care și-au luat dreptul de a ucide, cei care în numele lui Alahh, Dumnezeu sau orice altă divinitate fac gesturi oribile, însă nici alții nu se pot juca cu nonșalanță cu simbolurile și tradițiile, cu simțirile unor mari comunități de oameni deoarece rezultatul acestor exagerări nu a întârziat să apară.
De aceea ar trebui să luăm aminte la comportamentul nostru de zi cu zi, să fim mai îngăduitori unii cu alții și să ne respectăm reciproc drepturile și obligațiile față de semenii noștri.
Spor în toate cele bune!

Botezul Domnului sau Teofania

Aghiasma

Astăzi Biserica Ortodoxă a serbat Teofania sau Boboteaza (Botezul Domnului), sărbătoare ce încheie ciclul sărbătorilor închinate Mântuitorului Iisus Hristos ce au început cu minunată Nașterea Sa din Fecioara Maria la Betleemul Iudeii și se încheie cu Botezul Său la apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul unde s-a arătat Sfânta Treime, Tatăl prin glasul auzit din cer, Fiul prin arătarea Sa în trup omenesc la Botez sau Teofania(Arătare) și Duhul Sfânt în chip de porumbel, adeverind astfel Sfânta Treime.
De asemenea, astăzi s-a săvârsit și slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, o slujbă ce se săvârșește doar de două ori în an, prima dată atunci când preotul pleacă cu vestirea Bobotezei sau la catedrale și mănăstiri în ziua de Ajunul Bobotezei iar a doua oară în ziua de 6 ianuarie. Această Aghiasmă mare se consumă până la data de 14 ianuarie dimineața pe nemâncate și apoi se ia anaforă, iar după această dată se ia doar cu binecuvântarea preotului duhovnic iar păstrarea ei se face la loc curat, cuviincios dacă se poate unde avem o iconiță sau o căndeluță. Nu mică mi-a fost bucuria să văd astăzi curtea Catedralei Mitropolitane din Iași plină de credincioși în ciuda frigului și a vântului puternic, semn că oamenii sunt aproape de Dumnezeu și Biserică iar starea aceasta de comuniune îi unește pe oameni.
Odată cu Botezul Domnului, prăznuim astăzi, fraţilor, şi sărbătoarea botezului nostru, al fiecăruia dintre noi. Eram nişte prunci neştiutori, când am primit Sfântul Botez. Să înţelegem acum, când suntem mari, ceea ce atunci nu puteam înţelege şi să primim, printr-o alegere liberă, drumul credinţei, pe care, încă din pruncie, Biserica l-a deschis înaintea libertăţii noastre.
Taină Botezului, fraţilor, este, precum se ştie, cea dintâi din cele şapte Taine ale Bisericii. E Taină fără de care nu poţi fi creştin. Mântuitorul a rânduit Taină această după Învierea Sa, când a zis Apostolilor Lui: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28,19), dar, de fapt, El ne-a pregătit această duhovnicească scăldătoare încă din ziua Botezului Său, de la Iordan. Este Taină prin care ne curăţim de păcatul strămoşesc; moare, adică, omul vechi din noi şi se naşte omul cel nou, prin împărtăşirea din harul Sfântului Duh al Domnului, putând a nădăjdui că, prin credinţă şi fapte bune, să ajungă a dobândi mântuirea (Fapte 2,38). Este lucrarea văzută şi nevăzută a naşterii din nou a omului „din apă şi din Duh” (Ioan 3,5).
Țin să precizez că ne puteam spăla în această perioadă pe noi înșine și lucrurile noastre, chiar dacă fără să fiu răutăcios acum contrazic tradiția băbească care spune că dacă ne spălăm în această perioadă spurcăm apele, care întradevăr prin rugăciunea de sfințire a Aghiasmei Mari spune într-un pasaj că se sfintește firea apelor, însă asta nu ne oprește să ne neglijăm igiena și curăția trupească.
Spor în toate cele bune!!!

Oare este adevărat? Voi ce ziceți?

M-am întâlnit cu un prieten și mi-a dat să citesc studiul unui profesor ce a cercetat viața evreilor o perioadă chiar în țara lor, în Israel ce sincer pe mine m-a bulversat. Mi-aș dori ca cei ce vor citi acest articol să își exprime părerea la secțiunea comentarii pentru a vedea și părerea altora despre acest studiu. Mulțumesc!

Am petrecut câţiva ani în Israel – pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo – şi mi-a venit ideea de a face o cercetare: “De ce sunt evreii atât de inteligenţi?” Este evident faptul că evreii sunt mai avansaţi în multe aspecte ale vieţii, cum ar fi ingineria, muzică, ştiinţă şi, cel mai evident, în mediul de afaceri; aproape 70 % din comerţul mondial este deţinut de evrei, cum ar fi cosmeticele, modă, produsele alimentare, armament, hoteluri, industria filmului (Hollywood şi altele), etc.
Este această o coincidenţă, sau este ceva făcut în mod raţional?
Cercetarea mi-a luat aproximativ 8 ani pentru a adună informaţii, într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentaţia evreilor, cultură, religie, pregătirea iniţială a sarcinii, etc., pentru a le compară cu obiceiurile altor naţii.
Să începem cu pregătirea iniţială a sarcinii.
În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cânta mereu şi încearcă să rezolve, cât mai des, probleme de matematică, împreună cu soţul. Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mama purta mereu cărţi de matematică şi, uneori, chiar mă ajută în rezolvarea unor probleme.
La întrebarea: “Faci asta pentru copilul din ţine?”, ea mi-a răspuns: “Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai aşa va fi un geniu mai târziu”.
Până se va naşte copilul, problema de matematică va fi rezolvată…
Un alt lucru pe care l-am observat – este vorba despre mâncare.
Viitoarei mame îi place să mănânce migdale şi curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale şi alte fructe cu coajă lemnoasă cum ar fi nucile.
Pentru masă de prânz – pâine şi peste fără cap. Există convingerea că peştele este bun pentru dezvoltarea creierului dar capul peştelui este nociv pentru creier.
Şi, de asemenea, este o cultură a evreilor că mamele gravide să consume ulei de ficat de cod. De câte ori am fost invitat la masă, am observat că, evreii, în momentul în care mănâncă peste (carne sau file), nu consumă şi carne animală. În credinţă lor, carnea de animal şi peştele, consumat împreună, nu vor da nici un beneficiu pentru corpul nostru.
De asemenea, ei mănâncă întotdeauna înainte de masă principala fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi masă principala (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simţi somnoros şi îţi va fi greu să înţelegi orice lecţie care ţi se va preda la şcoală. Modul de alimentaţie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinţilor, în primul rând se consumă salată de fructe cu migdale, urmată de ulei de ficat de cod.
În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteţi invitatul lor, nu încercaţi să aprindeti o ţigară în casă, va vor cere politicos să mergeţi afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Israel, nicotină distruge celule din creier şi afectează genele şi ADN-ul, lucru ce poate avea că efect generarea unui idiot.
Deci, fumători, va rugăm să luaţi notă! (În mod ironic, cel mai mare producător de ţigări este un evreu… cred că ştii cine … te las să ghiceşti!)
Din ceea ce am văzut, cei mai mulţi dintre copii evrei ştiu cel puţin 3 limbi: ebraică, arabă şi engleză.
Încă din copilărie ei vor învaţă să cânte la pian sau la vioara, acest lucru fiind absolut necesar.
Există convingerea că această practică creşte IQ-ul unui copil şi va face din el un geniu. După constatările oamenilor de ştiinţă, vibraţia muzicii stimulează creierul şi acesta ar fi motivul pentru care există o mulţime de genii printre evrei…
Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri şi subiecte de ştiinţă care le fac plăcere…
Pentru comparaţie, am putut vedea copii de aceeaşi vârstă în California, IQ-ul lor este cu aproximativ 6 ani în urmă.
Copii evrei sunt, de asemenea, implicaţi în atletism, sau în sporturi cum ar fi tirul cu arcul sau tirul cu armă (cu aer comprimat). Această, deoarece se crede că tirul ar face creierul mult mai axat pe decizii şi precizie.
În liceu, elevii sunt îndemnaţi să studieze ştiinţele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele arată că fiind foarte amuzante sau chiar inutile. Dar, toată atenţia este acordată într-un mod cât se poate de serios când este vorba de ştiinţă aplicată, medicină sau inginerie.
Această cutumă este introdusă şi în instituţiile de învăţământ superior politehnic şi universităţi.
În facultăţile cu profil economic se da multă libertate imaginaţiei, aşa că, în ultimul an de facultate, studenţii trebuie să facă un proiect şi, practic, ei pot trece doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenţi într-un grup) poate face profit de cel puţin un milion USD. Nu fiţi surprinşi, asta este realitatea, iată de ce jumătate din numărul afacerilor din lume este deţinută de evrei. Cele mai recente produse ale firmei Levis, au fost proiectate în cadrul Universităţii din Israel, la Facultatea de afaceri şi de modă.
I-aţi văzut cum se roagă, ei dau mereu din cap, au înţeles că această acţiune va stimula şi va oferi mai mult oxigen creierului. Uitaţi-va la japonezi, care întotdeauna îşi înclină capetele, conform tradiţiei, le place sushi (peste proaspăt), majoritatea dintre ei sunt inteligenţi, o fi această o coincidenţă ?
În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, comunitatea se axează pe căutarea şi ajutorarea acelor evrei care au o idee benefică, comitetul oamenilor de afaceri evrei oferind împrumut, fără dobânda, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut, filme de la Hollywood şi sute de alte companii au fost sub sponsorizarea lor.
Absolvenţii evrei de la Facultatea de Medicină din New York, au fost încurajaţi să apeleze la ei, lucru care le-a permis practicarea medicinei private, cu acest împrumut fără dobânda. Acum, ştiu de ce cele mai multe spitale din New York şi California duc, dintotdeauna, lipsa de medici specialişti.
În teoria mea, eu nu mă ating de religie sau rasă. Întrebarea pe care o pun este:
Am putea să producem generaţii inteligente urmând practică evreilor?
Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificările necesare sunt în obiceiurile noastre de zi cu zi de a te ocupă de viitorul tău copil, în modul de a mânca, în educaţia pe care o dau părinţii, şi cred că în termen de 3 generaţii, acesta ar putea fi atins.
Fie că noi toţi să fim în pace şi să reuşim să producem noi generaţii, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cine eşti că naţie sau religie.
Dr. Stephen Carr Leon

Spor în toate cele bune!