Mario și Sfânta Parascheva

O seara liniștită de februarie. Totul a început cu îndemnul: „ Mami vreau sa mergem să ne rugăm!”.
Cu o zi în urmă, mă aflam în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde, deodată se aude o pocnitură. Când m-am întors, am văzut un băiețel, bătând palma cu un părinte. Așa l-am cunoscut pe Mario! Un băiețel, la vreo șase anișori,ce venise să se închine și să se roage la moaindexștele Sfântei Cuvioase Parascheva. După ce s-a închinat, băiețelul, depărtându-se un pic de mama lui, l-a abordat pe părintele slujitor de la racla cu moaștele Sfintei Parascheva, cu o seninătate și dezinvoltură aparte, rugând-ul: „ Părinte, nu vreți să vorbiți cu mama să se împace cu tata?”.  Părintele slujitor, i-a zis băiatului să o cheme pe mama sa, iar după o discuție mai lungă, am aflat povestea tristă a băiețelului, căruia tatăl plecase de acasă la muncă în străinătate, iar el rămăsese singur cu mama lui.  Motivele plecării și despărțirii țin strict de familia lor, și nu aș vrea să intru în detalii. De asemenea, mama ne-a mărturisit că băiatul a rugat-o să meargă împreună să se roage, chiar dacă ea, la început a încercat să îl convingă să lase plimbarea la biserică pe duminică, acesta a insistat să meargă la biserică să se roage, și au venit să își spună durerea Sfintei Parascheva, ce este,  după cum știm, grabnic folositoare. Din păcate, știm cu toții, drama pe care o trăiește societatea românească, familia creștină, datorită faptului că semenii noștri au fost nevoiți să plece peste hotare pentru a-și croi un drum în viață, și, aceste nevoi, lipsuri, în unele cazuri, nu au reușit decât să destrame unele familii, copii rămânând fără tată sau mama din diferite motive, fără un sprijin în momentele în care poate chiar aveau mare nevoie de sprijinul și aportul părinților în viața lor. Nu vreau să învârt și mai tare cuțitul în rana sângerândă și plină de puroi a societății, ci aș vrea doar să subliniez faptul că, iată un copil de șase anișori, mi-a dat o lecție foarte importantă de viață, mi-a arătat cum sufletul lui tânjea după rugăciune, dragoste și întelegere, cum Sfânta Parascheva era pentru el un liman, o mângâiere, o speranță că familia lui se va reîntregi din nou. Cred cu tărie că Mario  va primi răspuns la rugăciunea lui, și sper că gestul lui de a veni la biserică, să se roage, să fie un exemplu pentru fiecare dintre noi! A promis că duminică va veni la Sfânta Liturghie să se împărtășească, așa că vă îndemn să îi urmăm exemplul, și dacă nu ne împărtășim, măcar să participăm la Sfânta Liturghie!

Sursă imagine: Google

Spor în toate cele bune!

Gândurile unei studente

Sesiunea – Despre sex și bani

Aseară, navigam pe bărcuța mea de laptop în apele internaționale ale internetului și am descoperit în dreptul blogului lui Nelly, o părere interesantă despre ceea ce se numește sesiune în facultatea la care studiază și mai ales știrile din mediul universitar care nu prea dau cinste anumitor distinși profesori. Deoarece acest blog este dedicat în special tinerilor, m-am gândit să trimit mai departe, să se audă cât mai bine gândurile prietenei mele, mai ales că nu a trecut de multă vreme de vârsta, când era cala20deani. Redau în continuare, gândurile ei:

”De multe ori am pledat pentru demnitatea fetelor, de multe ori stau și mă gândesc de ce fetele/femeile sunt atât de vulnerabile în anumite situații, în anumite domenii și instituții. Am mai spus-o și o spun din nou: fetelor nu cedați, rămâneți mereu frumoase, deștepte și mai ales cu fruntea sus.
Astfel, am reușit să vă introduc cumva în articolul pe care l-am scris. Țin să menționez că este strict părerea mea personală pe care nu o impun ci doar o exprim.”
În ultimul timp am auzit tot felul de știri venite din mediul universitar și am reușit să mă abțin cu brio, însă ieri am explodat. Rușine! Rușine domnilor profesori universitari! Rușine colegilor dumneavoastră, rușine celor care nu vorbiți și nu vă apărați demnitatea. Despre șpăgile din sesiunea de examene și restanțe se știe, se știa și s-a știut întotdeauna, însă de la a cere bani până la a avea pretenții sexuale din partea studentelor este o cale destul de scurtă și de-a dreptul mizerabilă. Țin minte că atunci când eram studentă în anul I îmi povestea o prietenă despre ”proful cu 4 sau patul” și nu am crezut, însă timpul a trecut și iată că zvonurile s-au adeverit. În seara asta la știri aud faptul că această ”metodă de evaluare” este ”activă” de vreo 5 ani – îmi vine brusc în minte gândul: ”aha și până acum nu a vorbit nimeni, toată lumea a tăcut deși se știa”. Păi de asta dragele mele studente și dragii mei studenți a mers cu bani și cu favoruri sexuale, de asta: pentru că ați tăcut! Cam atât cu reproșurile pentru studente(ți). Revin la stimații domni profesori.
UNDE VĂ ESTE MORALITATEA?
Cred că uitați totuși că, indiferent de câte doctorate aveți și școli absolvite la distanță (în afara țării), sunteți în esență niște bugetari – alias prestatori de servicii, uitați faptul că în fiecare an, universitatea în care sunteți angajat, încheie un contract de studii cu studenții. Unde vă este harul de a fi profesor, unde vă asta crezul profesorului, mai ales cel al profesorului universitar? Ce e aia etică? Ce este acela profesionalism? Sunteți praf din punctul acesta de vedere. Da, voi aceia, care, prin fapte de genul pătați munca unor profesori valoroși! Deși este un adevăr crud în zilele noastre nu ne mai ajung doar cunoștințele și lucrările științifice, lucrurile evoluează de la sine, tehnologia ne-a acaparat studiul în biblioteci, iată că pe lângă toate acestea se caută profesionalismul, se caută un sistem de învățare durabil! Nu ne mai dorim aroganță și priviri de sus. Am ajuns și eu studentă, iar după trei ani de studenție post spune că am învățat să văd partea plină a paharului. Da! Am învățat toate acestea, deoarece am dat și peste aroganțe și peste ”titluri, titluri, funcții, funcții”. Iată că am ajuns la un punct pe care mi-l doream de mult timp să îl abordez, dar nu am avut ocazia.
Slavă Domnului am avut și am profesori la facultatea la care studiez de nota 10. Și îmi vin în minte doi domni profesori, profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Și da, vă pot spune că au avut și au funcții importante în stat, sunt directori la diferite instituții, au lucrări științifice și importante descoperiri științifice, dar ceea ce îi caracterizează pe acești domni profesori, este faptul că niciodată nu au uitat de moralitate, de modestie, de relația de cooperare student-profesor și nu în ultimul rând de respectul reciproc. Cineva ar putea spune că prin ceea ce am scris mai sus dau dovadă de impertinență, dar mă voi apăra și voi spune că tot respectul cuvenit unui profesor (cel puțin în cazul meu) se oprește atunci când se ajunge la astfel de situații murdare, penibile și mai ales dezgustătoare. Și, totuși, ce este în neregulă cu aceste persoane? Auzi: sex cu proful! În ce societate normală, bazată pe niște reguli de conduită, se întâmplă așa ceva? Îmi veți răspunde: în cea în care trăim. Ca să mă liniștesc cred că voi adopta următoarea idee: nu pot fi decât niște persoane bolnave (n.r. cazul de mai sus).
Revin la ideea că sistemul are hibe, bube, bube mari pe care nu cred că le vom trata vreodată. Să nu mai aducem în discuție sistemul de evaluare, notele. Privesc în jurul meu și văd cum se învață. Avem 7 discipline de pregătit pentru sesiune. Ne pregătim serios la 1-2. Și cu atât rămânem. În rest înveți să treci examenul, practic ”îți intră pe o ureche și îți iese pe cealaltă”.
Despre mituirea profesorilor ce aș putea spune, sau ce aș putea spune despre profesorii care cer mită? Niște mârlani! Da exact, voi ăia atât de deștepți care vă mânjiți mâinile și demnitatea cu astfel de practici. Eheheee dragii mei studenți, să se mai spună despre tinerii din ziua de astăzi că nu mai învață, dar lasă că nici cei ”maturi” nu stau mai bine.
Și iată cum a tunat și a fulgerat în mintea mea! Sunt revoltată și dezgustată. Pentru dezamăgire nu mai este loc. Se întâmplă de o vreme.
p.s: poate veți spune că studentele sunt provocatoare sau indecente? SERIOS? Măi sa fie…!

Spor în toate cele bune!