De ce trebuie să postim?

Ne aflăm într-o perioadă deosebită a anului bisericesc, cu precădere în Postul Mare, o perioadă, o academie spirituală, un spital duhovnicesc aflat în Sfânta Biserică, ce ne pregătește pas cu pas pentru a ne învrednici de bucuria și sărbătoarea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Au curs și vor mai curge râuri de cerneală legate despre post, însă aș vrea să vă pun la inimă două cuvinte de folos:

„ Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, că ei își smolesc fețele, ca să arate oamenilor că postesc. Tu însă când postești, unge capul tău și spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatălui tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” Matei 6,16-18.

„ Să postim post bine-primit și plăcut Domnului. Adevăratul post este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire și de jurământul mincinos”( Stihira stihoavnei de Luni, Săptămâna I).

Vă doresc să aveți în continuare un post binecuvântat și cu mult folos duhovnicesc, nu uitați să spovediți!

Mulțumin domnule Cernea și Moise!

Cu toții știm, despre faptul că ora de religie și în general Biserica este mult mediatizată în această perioadă. Nu aș vrea să încerc eu să mai despic firul acestei probleme delicate, deoarece punctul meu de vedere, a fost mult mai bine prezentat de persoane mult mai pregătite decât mine, ora de religie fiind apărată cu strășnicie de cei care îi înțeleg rostul în societate și în educația tineretului țărișoarei acesteia, care de-a lungul veacurilor cu ajutorul lui Dumnezeu și prin oamenii dreptcredincioși,  care au reușit să păstreze religia creștină prezentă pe teritoriul țării noastre, și acum, noi, să nu fim musulmani sau de altă credință.
În acest moment de răscruce, aș vrea să le mulțumesc domnilor Cernea și Moise, pentru faptul că prin intermediul acțiunilor lor au reușit spre dezamăgirea lor, să trezească o masă largă de credincioși și nu numai, la realitate. În sfârșit, credincioși de rând, clerici, artiști, profesori, ziariști s-au trezit din letargie și mărturisesc în mod public apartenența la credința ortodoxă, ora de religie și importanța acesteia la creșterea și dezvoltarea tineretului și viitorului acestei țări greu încercate de-a lungul timpului. Acum este un timp de mărturisire, și trebuie să facem asta pentru a nu fi în zadar tot ceea ce au făcut înaintașii noștri pentru ca noi să ne putem exprima liber și trăi credința, cu care ne-am născut și ne-a format pentru a fi oameni mai buni. Este adevărat, că prin aceștia s-au mai strecurat și lupi însă după cum știm cu toții, pădure fără uscături nu există. Asta nu ne face decât să ne prețuim mai mult valorile și să ne dăm seama că mântuirea și reușita în viață nu se dobândesc ușor, ci prin dragoste, muncă și săvârșirea binelui sub diferite forme.
Mulțumesc domnilor că mi-ați arătat, că încă mai există oameni trăitori ai credinței strămoșesti!
Spor în toate cele bune!